Vine 1 iunie !
            Ce-aţi zice dacă am organiza ceva pentru copii sau pentru copiii din noi ?

R  FI FRUMOS, NU ?
             

Eu încerc , tu mă ajuţi, noi reuşim !

Şi am reuşit !

Pentru că ei au încercat , pentru că tu i-ai ajutat .

Mă uit la fotografii , mă luminez, zâmbesc şi sunt plăcut surprinsă de cât de creativi sunt copiii, cât de inteligenţi şi cât de multe lucruri pot face dacă e acolo un om care să-i ţină de mână.Puţin , cât să simtă că cineva apreciază, că cineva se bucură, cineva ia în serios copilăriile lor.

Ce s-a întâmplat în acest benefic început de mai e minunat ! 

Bravo !

9 ne MAI pasă !

Noi

      Cu timpul lucrurile se ordonează , gândurile se liniştesc , te cuprinde o stare de bine şi ştii .Ştii că , dincolo de toate obstacolele , nu comoara e importantă , ci drumul până la ea.
       Nici nu ţi-ai dat seama că ai crescut şi parcă nu mai eşti sigur că tu eşti chiar...tu.Te uiţi la cei mici şi te gândeşti că şi tu ai fost "Marius cel mofturos ", " Patricia cea pârâcioasă" sau "Meli cea morocănoasă".Fiecare zi contează.
       Contează că îţi pasă şi că vrei , că ţi-e drag şi că ţi-e teamă , că n-ai somn, că speri, că pierzi, că te contrazici , că eşti în echilibru.Contează tot ce faci şi ce nu faci, ce spui şi ce rămâne neexprimat.Dar cel mai mult contează că suntem împreună.Suntem noi. Noi cei norocoşi.
         Iată norocul pe care-ai pornit să-l cauţi într-o zi ca-ntr-o poveste  !

De ce ţipă oamenii ?

Într-o zi, un înțelept din India puse următoarea întrebare discipolilor săi:
-De ce țipă oamenii când sunt supărați?
-Țipăm deoarece ne pierdem calmul, zise unul dintre ei.
-Dar de ce să țipi atunci când cealaltă persoană e chiar lângă tine? întrebă din nou înțeleptul.
-Păi, țipăm ca să fim siguri că celălalt ne aude, încerca un alt discipol.
Maestrul întrebă din nou:
-Totuși, nu s-ar putea să vorbim mai încet, cu voce joasă?
Nici unul dintre răspunsurile primite nu-l mulțumi pe înțelept.
Atunci el îi lămuri:
-Știți de ce țipăm unul la altul când suntem supărați? Adevărul e că atunci când două persoane se ceartă, inimile lor se distanțează foarte mult. Pentru a acoperi această distanță, ei trebuie să strige, ca să se poată auzi unul pe celălalt. Cu cât sunt mai supărați, cu atât mai tare trebuie să strige, din cauza distanței și mai mari. Pe de altă parte, ce se petrece atunci când două ființe sunt îndrăgostite? Ele nu țipă deloc. Vorbesc încetișor, suav. De ce? Fiindcă inimile lor sunt foarte apropiate. Distanța dintre ele este foarte mică. Uneori, inimile lor sunt atât de aproape, că nici nu mai vorbesc, doar șoptesc, murmură. Iar atunci când iubirea e și mai intensă, nu mai e nevoie nici măcar să șoptească, ajunge doar să se privească și inimile lor se înțeleg. Asta se petrece atunci când două ființe care se iubesc, au inimile apropiate.
În final, înțeleptul concluzionă, zicând:

-Când discutați, nu lăsați ca inimile voastre să se separe una de cealaltă, nu rostiți cuvinte care să vă îndepărteze și mai mult, căci va veni o zi în care distanța va fi atât de mare, încât inimile voastre nu vor mai găsi drumul de întoarcere."

Tot ce ne rămâne de făcut este sa fim fericiți pentru ca viaţa e efemeră.

Cel mai bun mod de a te înveseli este să încerci să înveselești pe altcineva. (Mark Twain)

Care e cuvântul tău ?

        Un cuvânt poate defini o întreagă fiinţă , chiar o întreagă existenţă.Dacă e cuvântul potrivit.Fiecare poate avea un cuvânt al lui . Un cuvânt care să te cuprindă , care să vorbească despre tine, despre idealuri , despre locuri calde în care te regăseşti , despre senzaţia aceea pe care o ai uneori în după-amiezile calde de vară, senzaţia aceea că e magic , e magică lumea şi viaţa.Şi oamenii.
        Care e cuvântul tău ?

Ai puţin timp?

     Dacă citeşti ce am scris, înseamnă că ai reuşit să îţi faci timp să rupi o bucăţică din timpul tău și să îl dedici timpului, căci despre asta voi vorbi acum. De fapt, nu pot să spun "acum", fiindcă a trecut și a devenit "atunci". Hm...abstract, nu?

     Totuşi, ce este timpul? Un om înţelept spunea odată că "Timpul poate fi mlaştină, dar și curcubeu." Eu îl asemăn cu un râu care curge uniform pentru toată lumea. Numai că, oamenii de pe mal nu merg la fel. De aceea, timpul este prieten pentru unii, însă pentru alții este un inamic adevărat. Poate că este vina lor... Poate că ei nu ştiu să îl folosească în favoarea lor. Noi înşine, decidem dacă avem timp. Să ne oprim și să reflectăm puţin. Când ne-am făcut timp să răsfoim o carte? Când ne-am făcut timp să zâmbim, să iubim, să ajutăm pe cineva, să facem orice? De ce zboară timpul atât de repede fără ca măcar să-l vedem sau să-l simţim? Oricum, la ce bun? Nu se va mai întoarce. E inevitabil. El lasă în urma lui dorințe neîmplinite, lucruri neterminate, regretul că nu am văzut timpul ca pe un prieten, dar și speranța că într-o zi, timpul va fi de partea noastră.

Soare.Liniste.Flori de tei.Doar un copil
ce-si picteaza chipul cu lacrimi reci,plin de durere
asteptand...
-De ce plangi,copile,atat de trist?De ce lasi stropi de gheata
sa-ti mangaie chipul,sa devina rupturi...
din viitoare amintiri?
-Jucaria-mi s-a stricat,
si jocul e pierdut,si lumea mea se stinge.
Si voi plange.
Ah,cat voi plange!Pana le voi pierde,
toate lacrimile
Si izvorul va seca.
Vreau sa le pierd pe toate,toate
Caci cand voi fi mare
nu voi mai putea
...oamenii mari nu plang.
-Nu mai plange,copil ratacitor,
caci,desi nu-ti spun,de nu-i vezi,de tac,
oamenii mari plang,plang atat de mult!
De i-ai vedea...
Tu esti copil,
jocul nu s-a sfarsit
si lumea ta-i nemuritoare.
Du-te in lumea ta cu povesti
cat inca te mai cheama.
Si razi,si uita ca esti om,
si zboara
atat de sus incat vei crede ce esti un inger.
Iar cand lumea ta nu te va mai chema,
cand nu-ti va mai auzi strigatul,
cand o vei cauta si nu o vei gasi,
vino,om al lumii mele,
vino si ma cheama
sa plangem impreuna.

Adolescenţi pe mare

“Această mare e acoperită de adolescenţi
care învaţă mersul pe valuri, în picioare,
mai rezemându-se cu braţul, de curenţi,
mai sprijinindu-se de-o rază ţeapănă, de soare.
Eu stau pe plaja-ntinsă tăiată-n unghi perfect
şi îi contemplu ca la o debarcare.
O flotă infinită de yole. Şi aştept
un pas greşit să văd, sau o alunecare
măcar pân’la genunchi în valul diafan
sunând sub lenta lor înaintare.
Dar ei sunt zvelţi şi calmi, şi simultan
au şi deprins să meargă pe valuri, în picioare.”
                     (Nichita Stănescu) 

                                         

     Un bărbat era bănuit pentru nu ştiu ce mare nelegiuire. Dus în fața împăratului, sunt prezentate faptele, care îl incriminau, el neputându-și dovedi nevinovăția. Ca urmare, împăratul dictează verdictul:

SĂ SE IERTE NU SE POATE, SĂ SE CONDAMNE LA MOARTE!

     Un înțelept de la curte, știind că individul era nevinovat, doar prin mutarea unei virgule a reușit să îl salveze pe bărbat:

SĂ SE IERTE, NU SE POATE SĂ SE CONDAMNE LA MOARTE!

   Prin urmare, o virgulă poate salva viaţa unui om. Întotdeauna e de ajuns un pas greşit, nu-i așa?

Cele mai bune lucruri în viața sunt gratis...

Tragica Adolescenta

   Mereu ploua,atat de dulce e ploaia,dar are gust de pelin.Cateodata Soarele e atat de viu,de pur,etern incat uitam ca ploua.Si uneori ziua e atat de intunecata,de rece incat ne dorim lumina noptii.Si lumea e plina de flori.Si eu sunt o floare,si tu esti o floare.Toti suntem.Dar suntem singuri,vulnerabili,fragili ,dar plini de culoare.

   Si suntem nori ca spuma...Si ne lasam purtati de vant.Unde ne duce?Nu stim.Dar de oprim,acoperim azurul cu o bariera de plumb.Apoi ne rasfiram,stropi din fiinta noastra se rup si pleaca.Unde?Nu stim.Intr-o buna zi vom plange atat de mult incat vom inunda lumea.Si vom fi fericiti.Cand?Nu stim.Si pictam universul.Iubim culorile.Il vom face colorat.Dar tot gri il vom vedea.De ce?Nu stiu.

Iubire...

"Adevăraților optimiști-celor care au simțit gustul disperării."

                                                                          (Cristian Teodorescu)

    

      Primul pas către succes este să fii optimist. Optimismul înseamnă nu numai a răspîndi bucurie celor din jur, ci și a fi încrezător în propriile forţe, entuziast, energic, a privi latura bună a lucrurilor. Totodată, trebuie să știi să găseşti motive pentru a fi optimist. Vă amintiți de copilărie? Da, a fost acum mult timp. Tristeţea adusă cel mai probabil de trecerea anilor ce se citea pe feţele adulților, mă făcea să îi privesc compătimitor. Îmi doream să opresc timpul în loc și să le desenez câte un zâmbet pe chipul lor încruntat. 

     Și m-am gândit cât de neatenți suntem în fiecare zi, încă de la răsăritul soarelui. Noaptea se retrage undeva și ne regăsim pe noi și lucrurile din jur, toate la fel cum erau în ziua precedentă. Nu ne mirăm și nici nu le mai observăm. Razele soarelui apar rând pe rând, pană când cerul capătă strălucire și seninătate. Dar noi, oamenii, nu admirăm că ne-a fost dată încă o zi frumoasă sub soare. Ni se pare o datorie ca soarele să răsară în fiecare zi. Nu avem altceva mai bun de făcut decât să ne controlăm grăbiți ceasul și să ne gândim la ziua încărcată ce va urma. Și astfel, diminețile nu au gust neobișnuit ca al unei mâncări noi, ele au gustul pastei de dinți. Suntem prinși în viaţa cotidiană și tot ce facem e automat, urmăm același program. Nu ne întrebăm de ce e cerul albastru. E datoria lui să fie așa. Dar dacă într-o zi ar deveni verde? Abia atunci am realiza că nu am apreciat lucrurile, căci păreau neînsemnate.

     Atunci când ai fost descurajat, deznădăjduit, în pragul disperării, ți-ai găsit puterea de a merge mai departe, ți-ai readus  zâmbetul. Totul a fost datorită optimismului, a speranței. Trebuie să îţi aminteşti întotdeauna că lumea nu te aşteaptă, nu se opreşte în loc pentru problemele tale. Numai tu le poţi rezolva.

     Un zâmbet nu costa nimic, însă valorează mult mai mult decât crezi. Bucuria e molipsitoare. E imposibil ca cel de lângă tine să nu schiţeze un zâmbet atunci când zâmbești și tu. I-ai făcut ziua mai bună. Deci, caută răspunsuri! Mergi mai departe! și cel mai important... Zâmbește!

Şi lumea mea se rotunjeşte,se face coloană sau altceva...

      Când simţi , când sufletul se deschide şi se revarsă comod peste tine,peste mine,peste noi , atunci lumea se rotunjeşte,se transformă în spaţiu de joc, spaţiu al libertăţii , al binelui.
      Când vrei , când speri , când sufletul se-agaţă de un petec albastru de cer şi nu mai vrea să coboare , atunci lumea se face coloană , aspiraţie spre înalt, dezmărginire.
      Când eşti tu, tu însuţi , atât de omenesc, se face lumea ceva...Altceva...
  

Atitudinea ta contează!

    Exprimă-te liber! Fă greşeli! Fii original! Răzgândește-te! Cere ajutor! Fii direct! Dacă nu îți place... Atunci schimbă! Totul depinde de tine. Poate ți se va părea complet lipsit de originalitate, însă vorbele simple sunt cele mai înţelepte.

    E foarte important să formezi valorile unei lumi, iar apoi să te bucuri de ea, să ii descoperi cele mai ascunse taine. Trebuie să fii convins că fericirea și crearea unei lumi mai bune începe cu implicarea noastră. Dar trebuie să fim uniți. Să alcătuim o comunitate și împreună putem reuși ceea ce ne propunem, căci ne leagă aceleaşi dorințe și visuri. La urma urmei, ce înseamnă viaţa, dacă nu goana după un vis? Visul păcii, visul reuşitei... Fiecare minut care trece e o ocazie să schimbi totul. Niciodată nu e prea târziu, iar dacă încep EU, cineva, poate chiar TU, mi se va alatura și NOI vom reuși. Vom folosi timpul în favoarea noastră, chiar dacă nu ne e prieten. 

    Să începem prin a accepta că suntem imperfecți și să ne afirmam propria personalitate!