Soare.Liniste.Flori de tei.Doar un copil
ce-si picteaza chipul cu lacrimi reci,plin de durere
asteptand...
-De ce plangi,copile,atat de trist?De ce lasi stropi de gheata
sa-ti mangaie chipul,sa devina rupturi...
din viitoare amintiri?
-Jucaria-mi s-a stricat,
si jocul e pierdut,si lumea mea se stinge.
Si voi plange.
Ah,cat voi plange!Pana le voi pierde,
toate lacrimile
Si izvorul va seca.
Vreau sa le pierd pe toate,toate
Caci cand voi fi mare
nu voi mai putea
...oamenii mari nu plang.
-Nu mai plange,copil ratacitor,
caci,desi nu-ti spun,de nu-i vezi,de tac,
oamenii mari plang,plang atat de mult!
De i-ai vedea...
Tu esti copil,
jocul nu s-a sfarsit
si lumea ta-i nemuritoare.
Du-te in lumea ta cu povesti
cat inca te mai cheama.
Si razi,si uita ca esti om,
si zboara
atat de sus incat vei crede ce esti un inger.
Iar cand lumea ta nu te va mai chema,
cand nu-ti va mai auzi strigatul,
cand o vei cauta si nu o vei gasi,
vino,om al lumii mele,
vino si ma cheama
sa plangem impreuna.