Şi lumea mea se rotunjeşte,se face coloană sau altceva...

      Când simţi , când sufletul se deschide şi se revarsă comod peste tine,peste mine,peste noi , atunci lumea se rotunjeşte,se transformă în spaţiu de joc, spaţiu al libertăţii , al binelui.
      Când vrei , când speri , când sufletul se-agaţă de un petec albastru de cer şi nu mai vrea să coboare , atunci lumea se face coloană , aspiraţie spre înalt, dezmărginire.
      Când eşti tu, tu însuţi , atât de omenesc, se face lumea ceva...Altceva...