Nu am foarte mult timp liber.În august trebuie să-mi depun lucrarea pentru gradul I. Cam asta fac de dimineaţa până seara : scriu, citesc, cercetez.Am descoperit o grămadă de lucruri.Mereu ai ceva de învăţat.Şi mereu e o bucurie.
De când m-am întors din Grecia mă gândesc critic la vieţile noastre.De cele mai multe ori nu facem nimic.Deşi ar trebui, căci, evident, noi ne construim vieţile pe care le visăm edenice.Le visăm.Uneori nici măcar atât.Ne împiedicăm de orice limită care, desigur, e acolo să-ţi atragă atenţia că poţi, suntem pesimişti şi ne plângem.Des.
Am un prieten stabilit în America de foarte mulţi ani.Vara vine acasă, în concediu.Când povesteşte, îl ascultăm cu gândurile duse departe, acolo, în lumea aceea a tuturor posibilităţilor, cu alţi oameni, alte tărâmuri, alte legi.Parcă toţi sunt altfel în preajma lui.Nu ştiu ce încearcă.Poate să pară şi ei acolo, la nivelul acela de cultură sau experienţă de viaţă.De fapt, este vorba de o adaptare a discuţiilor.În linii mari, vorbeşte despre mentalitatea americanului, mentalitate de învingător, optimist mereu şi raţional.Americanii nu pierd timpul, sunt gata mereu să rişte, conştienţi că numai aşa pot obţine succesul.Ştiu ce vor, nu stau la discuţii şi sunt gata să o ia de la capăt când ceva eşuează.
Nu ştiu să le conturez prea bine profilul psihologic.Dar ştiu sigur că, în esenţă, sunt la fel ca noi.Mentalitatea este însă total diferită.În familie, la şcoală, în societate, sunt formaţi ca învingători.Li se spune continuu că se poate, că vor reuşi, că au şanse egale.Cresc într-un mediu motivant.
La noi limitele sunt peste tot.Copiii se gândesc că nu vor reuşi prea multe în lumea asta.Mediu demotivant.
De fapt, se poate! Bineînţeles că se poate.Numai că nici măcar nu încercăm.
Nu mai leneviţi! Aveţi un ideal ?Cu tot curajul, înainte!
P.S. Vacanţa e la jumătate şi mi se pare că nu aţi citit nimic. N-am văzut nici măcar o recenzie.Nici măcar o încercare.Nimic.Doar o critică de film.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu